Infrastructura energetică din România, care se află în stadiu de deteriorare, necesită investiții continue, mai ales în sectorul minier și în conformitatea cu reglementările de mediu. Această analiză compară prețul mediu al energiei din România cu estimările costurilor de producție a energiei de cărbune, luând în considerare variațiile impuse de certificatele de CO₂.

Costuri ascunse și implicațiile subvențiilor

Între anii 2005 și 2008, costurile aparent scăzute suportate de producători, chiar și în urma intervențiilor statului, păreau a fi inferioare prețului mediu al energiei pe piață. Aceasta a dus la o percepție favorabilă privind o sursă internă de energie, ce promitea atât securitate energetică, cât și costuri reduse. Totuși, nu au fost incluse în calcul toate cheltuielile adiacente, cum ar fi datoriile acumulate, obligațiile fiscale, pierderile din companiile de stat și costurile aferente mediu. Astfel, subvențiile nu eliminau cheltuielile, ci le redistribuiau în alte sectoare publice.

După 2013, situația s-a schimbat semnificativ, iar costurile suportate de producătorii de energie pe cărbune au început să depășească constant prețurile din piață, tendință accelerată începând cu 2018, în contextul creșterii costurilor certificatelor de CO₂.

Efectele certificatelor de CO₂ și provocările structurale

Conform analizei AEI, impactul certificatelor de CO₂ a crescut de la 95 de lei/MWh în 2018 la aproximativ 500 de lei/MWh în 2022. Pe parcursul anilor 2024-2026, prognoza indică o reducere a acestor costuri la circa 330-350 de lei/MWh. Totuși, nu doar aceste certificate determină costurile ridicate; eficiențele scăzute, cheltuielile de extracție tot mai mari, vechimea echipamentelor și întârzierile în investiții au avut un impact semnificativ asupra costurilor de producție. De asemenea, scăderea orelor de funcționare a centralelor a dus la o repartizare ineficientă a cheltuielilor pe o cantitate mai mică de energie generată.

Chiar și fără includerea certificatelor de CO₂, se estimează că, în 2026, costul producției energiei din cărbune va depăși cu 130 de lei/MWh valoarea medie a prețului din piață, iar dacă sunt luate în considerare toate costurile, această diferență ar putea ajunge la 480 de lei/MWh. Aceste date subliniază problemele structurale, precum centralele vechi și minele cu eficiență scăzută, existente și înainte de creșterea semnificativă a prețului certificatelor de CO₂.

Anul 2022 și schimbările de dinamică preț-energie

În 2022, dinamica dintre prețurile din piață și costurile de producție pe bază de cărbune a suferit modificări radicale, prețul mediu al energiei atingând aproximativ 1.131 de lei/MWh, apropiindu-se de estimările costurilor de producție. Aceasta nu înseamnă însă că energia pe bază de lignit a devenit o soluție ieftină. Într-un an în care toate prețurile energetice au crescut excepțional, costul producției pe cărbune a devenit mai comparabil cu prețul de piață. Costul total estimat al energiei produse pe cărbune, fără ajutoare, era în 2022 de 1.320 de lei/MWh.

De asemenea, analiza AEI contestă ideea că energia provenită din surse interne de cărbune ar fi mai ieftină comparativ cu cea importată. În 2024, chiar și energia importată în intervalele cu prețuri mai mari este prognozată sub costurile de producție pe cărbune. Iar în 2026, deși energia importată poate fi evaluată la un preț superior celui asigurat prin subvenții, rămâne sub costul efectiv de producție.

Un aspect important este că energia importată îndeplinește funcții diferite față de energia produsă local. Aceasta depinde de capacitatea de interconexiune și de disponibilitatea resurselor energetice din țările vecine. În momente critice, centralele interne sunt esențiale pentru asigurarea securității energetice. Prin urmare, dacă autoritățile decid să mențină capacități de producție pe bază de cărbune, costurile asociate ar trebui să fie detaliate pentru a permite o transparență mai bună.

Întârzierea înlocuirii capacităților învechite

Problema României nu se rezumă doar la inchiderea minelor și a centralelor, ci se extinde și asupra vitezei cu care sunt implementate alternativele moderne. Proiectele pentru centralele pe gaze, stocare de energie, infrastructura de rețele electrice și proiectele hidroenergetice au avut o evoluție lentă, în timp ce centralele existente continuă să genereze costuri. România ajunge astfel să suporte simultan costurile menținerii capacităților vechi și ridicate, însoțite de cheltuieli generate de certificatele de CO₂.

Informațiile factuale principale provin din comunicările autorităților și relatările presei naționale.

De reținut

Analiza Asociației Energia Inteligentă relevă că producția pe bază de cărbune a generat costuri ascunse semnificative pentru România, transferate prin subvenții și dezinvestire publică. Chiar și fără efectul certificatelor de CO₂, costurile de producție rămân ridicate din cauza infrastructurii învechite și investițiilor amânate. Deși cărbunele poate juca un rol de rezervă în securizarea energiei, este esențial ca costurile reale ale acestui serviciu să fie mai transparente, iar strategia de înlocuire a capacităților vechi cu alternative moderne să devină o prioritate pentru viitorul sistemului energetic.