În fiecare an, pe 22 februarie, Ziua Cercetășiei readuce în atenție episoade care au marcat istoria mișcării cercetășești din România. Un astfel de moment s‑a petrecut în iunie 1935, când Țara Hațegului și Orăștia au fost gazdele unei vizite memorabile a Marelui Voevod Mihai, viitorul Rege Mihai I, alături de cercetași și străjeri.

1935: un voievod tânăr în mijlocul tinerilor din Țara Hațegului și Orăștia

Pe 10 iunie 1935, Marele Voevod Mihai pornește într‑un itinerariu prin Țara Hațegului. Vizitează, pe rând, biserica de la Densuș, situl Ulpia Traiana Sarmizegetusa, apoi Valea Jiului, Ținutul Pădurenilor, Ghelari și Hunedoara. După zece zile de călătorie, în 19 iunie, ajunge la Hunedoara, de unde, spre seară, drumul continuă către Orăștie.(cotidianulhd.ro)

Relatarea de epocă descrie momentul plecării din orașul siderurgic: după ce își iau rămas-bun de la prietenii din Hunedoara, în frunte cu directorul general al uzinelor, suita pornește spre Orăștie. Soarele apune peste munții din jur, lumina de seară colorând crestele în nuanțe de aramă.

Sosirea la Orăștie și întâlnirea cu cercetașii

La Orăștie, în piața centrală „Regina Maria”, îl așteaptă școlile, autoritățile militare, precum și cercetașele și cercetașii orașului. Mașina oprește lângă monumentul Regelui Ferdinand. Marele Voevod este primit cu aclamații, coboară și strânge mâna primarului, a comandantului regimentului din localitate, apoi pe cea a cercetașei Ileana Popa, care îi oferă un buchet de garoafe roșii. Îi salută, de asemenea, pe cercetașii Mircea Lupaș și Eugen Dobroiu, care îi aduc flori și cuvinte de bun venit.(cotidianulhd.ro)

Tânărul Voevod își îndreaptă, emoționat, privirea către monumentul Regelui Ferdinand, supranumit „Întregitorul”. Ulterior se urcă din nou în mașină și își ia rămas-bun de la cei prezenți, salutând cu mâna ridicată și rostind „Sănătate!”. Spre seară, alaiul ajunge în gara Orăștie, situată la aproximativ trei kilometri răsărit de oraș, unde trenul regal, plecat dimineață din gara Hațeg, îi așteaptă.

Dincolo de Mureș, privirea surprinde culmile Munților Apuseni estompându‑se în noapte, iar spre sud se conturează Munții Sebeșului. Jurnalul călătoriei notează că, după zece zile petrecute aproape exclusiv între munți, ai putea crede că „toată România e făcută numai din munți”.

Drumul spre Simeria–Deva–Brad și pregătirea vizitei la cetățile dacice

Ziua a XI‑a a călătoriei, 20 iunie 1935, este consacrată traseului Simeria–Deva–Brad, cu revenire, seara, la Orăștie. Programul zilei următoare este însă cel care încântă pe toată lumea: vizitarea cetăților dacice de la Costești, iar pentru ziua de după, din nou drumul spre Costești. Relatarea de epocă subliniază cât de mult se vorbise, în prealabil, despre Costești și Grădiștea Muncelului, astfel încât toți așteptau cu nerăbdare să ajungă acolo.(cotidianulhd.ro)

Comandantul cohortei de cercetași din Orăștie insistă pentru aprobarea unei șezători cercetășești în cinstea Marelui Voevod. Generalul Grigorescu răspunde că cercetașele și cercetașii din Orăștie pot organiza acest moment în ziua următoare, la ora 17:00, când Voevodul se va întoarce de la Costești.

Penultima zi a călătoriei, a XII‑a, 21 iunie 1935, este rezervată „Triunghiului de Cetăți Dace din Munții Orăștiei”. După‑amiaza este dedicată șezătorii cercetășești organizate în onoarea Marelui Voevod, în lunca Mureșului, lângă trenul regal.(cotidianulhd.ro)

Șezătoarea cercetășească din lunca Mureșului, la Orăștie

Drumul printre sate și bucuria oamenilor simpli

După vizita la ruinele cetăților, suita pornește din nou spre Orăștie. Se notează regretul de a părăsi prea repede locurile „sacrelor cetăți”, dar și mângâierea dată de gândul că a doua zi vor reveni acolo. Chiar și așa, cei prezenți ar fi rămas până seara să vadă cum apusul colorează crestele munților lui Decebal. Programul însă impune revenirea în oraș pentru șezătoarea stabilită la ora 17:00.

Pe întreg traseul, în satele pomenite la venirea de dimineață, oamenii se adună la porți pentru a vedea trecerea alaiului. Copii, femei, bătrâni – toți își scot pălăriile, aclamă, aplaudă și aruncă flori spre mașina în care se află Voevodul.(cotidianulhd.ro)

În afara satelor, țăranii, auzind de departe zgomotul mașinii, lasă uneltele pe câmp și aleargă spre șosea, pentru a ajunge la timp și a‑l mai vedea o dată. Cer ca mașina să meargă încet, „la pas”, pentru a‑l putea privi mai bine. Marele Voevod stă mai tot timpul în picioare în automobil, salutând de o parte și de alta, ridicând și fluturând bascul.

În gara Orăștie ajung la ora 15:00. Mai este o oră până la sosirea cercetașilor, astfel că se joacă un meci de fotbal, în care Marele Voevod își asumă rolul de arbitru. Deși programul zilei fusese intens, nu pare obosit, amintindu‑și, în schimb, cât de istovit se simțise în seara precedentă, la întoarcerea de la Brad, când abia mai putea duce brațele de crini și flori de câmp oferite de locuitorii din zonă.

Focul cercetășesc și deviza străjerilor

În momentul în care cercetașii sosesc, în lunca Mureșului este aprins un foc mare, evocat prin comparație cu focurile străbune de pe crestele munților. Clasa Marelui Voevod se alătură grupului numeros de cercetași și cercetașe din Orăștie, formând un semicerc în jurul flăcărilor, unii stând pe scăunele, alții direct pe iarbă.

Se dă onorul și este rostită deviza străjerilor:

„Sănătate!
Muncă și credință pentru țară și Rege.
Sănătate!”

Șezătoarea propriu‑zisă începe în acest cadru.(cotidianulhd.ro)

Programul artistic și emoțiile cercetașilor

Marele Voevod este înconjurat de opt cercetașe îmbrăcate în costume naționale, descrise ca deosebit de frumoase și simpatice. Cercetașul Eugen Dobroiu rostește Legea Cercetașului, vizibil emoționat, dar cu voce clară și accentuând fiecare cuvânt („Cercetașul își ține totdeauna Cuvântul; Cercetașul…”).

Urmează o scenetă comică, „Les quatre prunes”, apoi un cercetaș recită cu entuziasm „Omagiu Majestății Sale Regelui”, de Radu Gyr. Se remarcă faptul că, deși programul este în plină desfășurare, multe priviri – în special ale cercetașelor – sunt îndreptate către chipul Voevodului, rar văzut atât de bine dispus.

În continuare, sunt prezentate ghicitori, într-un veritabil concurs. Marele Voevod își amintește de unele dintre ghicitorile auzite la o șezătoare sătească din Nucșoara-Muscel, în toamna precedentă, în timpul unei vizite la o echipă studențească. Le spune din nou aici, iar nimeni nu reușește să le dezlege, lucru care îl încântă.

Se recită apoi poezii, printre care și o compoziție în grai bănățean, „Ha mai șoadă”, declamată de cercetașul Ionel Albu, care stârnește râsul sincer al Voevodului. La un moment dat, toți se ridică în picioare și cântă „Marșul Cercetașilor”, cântec care răsună până pe malul celălalt al Mureșului.

Cântece, strigăte cercetășești și hora din final

După o scurtă pauză, urmează strigătele cercetășești. Strigătul grupei Marelui Voevod este considerat cel mai reușit și primește „premiul întâi”, prin consensul participanților. Apoi, cele opt cercetașe care alcătuiesc garda Voevodului interpretează și joacă „Lugojana”, pe refrenul „Așa joacă pe la noi…”, moment aplaudat cu entuziasm.

Un duet de fluiere are, de asemenea, priză la public. Ulterior, se cântă în grup:

„Uraaa! / Uraaa!
Toți străjerii, Majestate,
Vă urează sănătate!
Uraaa! / Uraaa!”

Șezătoarea se încheie cu o horă mare, la care se prind toți cei prezenți. Cele opt cercetașe se desprind mereu din formație pentru a dansa lângă Marele Voevod, reușind cu greu să le schimbe din loc pe cele care se află deja lângă el și care se consideră norocoase.(cotidianulhd.ro)

Un apus roșiatic, văzut dincolo de Orăștia, încheie această zi. Șezătoarea se risipește spre regretul cercetașilor și, mai ales, spre „disperarea” cercetașelor, așa cum este redat în mărturia vremii. Se aud replici pline de entuziasm adolescentin, unele declarând că nu își vor mai spăla mâna cu care au dat mâna cu Voevodul, sau că vor păstra, la sticlă, apa cu care se vor spăla, considerând‑o „apă cu leac”.

Comandantul dă raportul de plecare, iar valea Mureșului răsună din nou de strigătul „Sănătate”. Suita urcă panta spre gara situată pe platoul de deasupra luncii, unde se află trenul regal. Marele Voevod intră în vagon, dar cercetașii din Orăștie rămân pe peron, cu speranța de a‑l mai vedea o dată la fereastră.

La inițiativa unei cercetașe, se organizează un „iureș” în onoarea Voevodului. La semnalul Comandantului, toți aleargă spre vagon, până sub fereastra acestuia, fluturând pălării, fulare și bascuri. Gesturile de salut durează câteva minute, timp în care Marele Voevod, vizibil impresionat, le mulțumește zâmbind de la fereastră.

Soarele apune după Munții Devei, rămânând doar câteva raze care străbat cerul. La masă, Voevodul mărturisește că nu va uita niciodată această zi, plină de farmec, poezie și amintiri frumoase.

Semnificația șezătorii de la Orăștie pentru cercetășie

Șezătoarea cercetășească organizată la Orăștie, în 1935, a rămas consemnată nu doar ca un simplu eveniment, ci ca o dovadă a forței comunității și a idealurilor care definesc o națiune. Prin ochii cercetașilor și ai Marelui Voevod, povestea împletește munții, florile, cântecele și cuvintele într-o imagine a respectului, bucuriei și sentimentului de apartenență. Momentele de atunci, pline de cântec, joc și emoție, reamintesc importanța memoriei colective și a valorilor transmise din generație în generație.(cotidianulhd.ro)

Astăzi, când cercetașii din întreaga lume marchează Ziua Cercetășiei, deviza de atunci – „Sănătate! Muncă și credință pentru țară și Rege” – este evocată ca un îndemn care continuă să inspire tinerii să-și clădească viitorul pe onestitate, curaj și prietenie.

În contextul prezentului, articolul subliniază că, poate mai mult ca oricând, este nevoie de redescoperirea acelui entuziasm curat, a acelei credințe în valori durabile și a unității care poate ghida un popor spre un mâine mai bun.

Sursa relatării istorice

Detaliile acestei călătorii și ale șezătorii de la Orăștie sunt preluate din volumul lui Ion Conea, „Cum învăța a-și cunoaște țara Măria Sa Mihai”, apărut la Editura Cartea Românească, în 1936.(cotidianulhd.ro)