Guvernul de la București anunță un deficit bugetar mai mic decât cel asumat pentru anul 2025, dar specialiștii în finanțe publice atrag atenția că modul de calcul și prezentare poate ascunde probleme serioase pentru anii următori – inclusiv pentru orașe ca Deva, dependente de banii veniți de la centru.

Ce anunță oficial Guvernul

Pe 28 ianuarie 2026, ministrul finanțelor, Alexandru Nazare, a prezentat public cifrele finale ale deficitului bugetar pentru anul 2025:

• deficit bugetar de 7,65% din PIB,
• față de o țintă de 8,4% din PIB convenită anterior cu Comisia Europeană.

Mesajul oficial: România ar fi reușit să „disciplineze” cheltuielile publice în ultimele luni din 2025, astfel încât să se încadreze sub ținta agreată cu Bruxelles-ul. Pentru populație, contextul acestor cifre înseamnă un an cu:

• taxe și impozite majorate,
• presiune pe pensii și venituri,
• creșteri de costuri la facturi și alte cheltuieli curente ale gospodăriilor.

Unde apare disputa: deficit „cash” vs deficit ESA

Controversa pornește de la faptul că ministrul finanțelor vorbește aproape exclusiv despre deficitul „cash”, în timp ce, la nivel european, țintele de deficit sunt, de fapt, definite într-o formă agregată, care include:

• deficitul „cash” – bazat pe plățile efectiv făcute într-un an;
• deficitul ESA (Sistemul European de Conturi 2010) – care ia în calcul și cheltuieli angajate, dar neplătite încă, precum facturi emise, lucrări recepționate sau cofinanțări amânate.

Potrivit explicațiilor bazate pe analizele Consiliului Fiscal, obiectivul de deficit de 8,4% din PIB pentru 2025 nu era doar o țintă „pe cash”, ci una care trebuie să facă sens atât în metodologia cash, cât și în metodologia ESA, tocmai pentru a preveni raportări cosmetizate.

Cu alte cuvinte, atunci când Guvernul insistă doar pe cifra de 7,65% „cash”, rămân în umbră:

• lucrări deja executate, dar a căror plată este împinsă în anii următori;
• obligații financiare care nu apar încă în execuția „pe numerar”, dar există în realitate.

De ce contează acest lucru pentru cetățeni și pentru administrațiile locale

Pentru un oraș ca Deva, care depinde de fonduri de la bugetul de stat pentru investiții sau cofinanțări, modul în care este raportat deficitul are consecințe concrete:

• firmele care lucrează pentru stat și nu-și primesc la timp banii pot intra în blocaj, afectând și furnizorii locali;
• proiecte care apar pe hârtie ca „investiții în derulare” pot întârzia în realitate, pentru că plățile sunt amânate;
• bugetele viitoare – inclusiv cel al județului Hunedoara și al municipiului Deva – pornesc cu un „handicap” generat de obligații acumulate în anii trecuți.

Când statul raportează un deficit „mai mic”, dar are în spate datorii împinse în timp, presiunea se mută pe:

• dobânzi mai mari la împrumuturi, deoarece investitorii percep riscul;
• nevoia de noi ajustări: tăieri de cheltuieli sau creșteri de taxe în anii următori, inclusiv la nivel local.

Disputa privind „investițiile istorice”

O altă zonă sensibilă este felul în care Guvernul vorbește despre nivelul investițiilor.
Criticii atrag atenția asupra unei confuzii deliberate între:

• semnarea contractelor pentru proiecte (drumuri, autostrăzi, spitale etc.), și
• realizarea efectivă a lucrărilor, care ar trebui să apară în contabilitate pe măsura execuției.

Din perspectivă economică, o investiție este considerată realizată atunci când:

• bunul sau infrastructura există, integral sau pe etape,
• și poate fi utilizată.

Simpla semnare a unui contract generează în principal obligații viitoare de plată, nu rezultate concrete pentru comunități. Pentru locuitorii din Deva, diferența dintre „proiect semnat” și „lucrări finalizate” se vede foarte clar în teren:

• fie există șantier, fie nu;
• fie infrastructura este gata, fie rămâne doar pe hârtie.

Reconfigurarea cheltuielilor prin PNRR

Ministrul finanțelor a explicat, de asemenea, că o parte din proiectele care trebuiau finanțate din împrumuturi au fost mutate pe componenta de granturi din PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență).

Efectul imediat în statistici:

• dispare o parte din cheltuiala ce trebuia finanțată prin datorie,
• deficitul „arată” mai mic,
• cofinanțarea națională poate fi împinsă în anii următori.

Această practică este permisă tehnic, dar nu rezolvă problema de fond: dacă proiectele nu sunt implementate la timp sau dacă plățile se amână sistematic, impactul real asupra economiei și asupra comunităților locale rămâne dificil.

Cum vede Bruxelles-ul aceste „șmecherii contabile”

Uniunea Europeană folosește metodologia ESA tocmai pentru a limita „creativitatea” contabilă a guvernelor naționale. În această abordare:

• cheltuiala este recunoscută când apare obligația,
• investiția este considerată realizată când se materializează fizic,
• amânările de plată nu „șterg” datoria, ci doar o mută în timp.

Astfel, chiar dacă, la București, se vorbește despre „încadrarea în ținta de deficit cash”, la Bruxelles problema de fond rămâne aceea a unui deficit excesiv, cu impact asupra:

• credibilității României,
• condițiilor de finanțare,
• și spațiului de manevră bugetar pentru anii următori.

Ce înseamnă, în esență, „deficitul cash”

Pentru a înțelege mai ușor discuția, putem privi statul ca pe un client care:

• consumă bunuri și servicii (lucrări, autostrăzi, spitale, programe sociale);
• dar își plătește o parte dintre facturi mai târziu.

Deficitul „cash” reflectă doar ce s-a plătit efectiv într-un an, nu tot ce s-a și consumat sau angajat.
De aceea, o parte din presiune se duce în anii următori, când:

• trebuie achitate facturi vechi,
• se acumulează noi nevoi de finanțare,
• iar spațiul pentru noi proiecte devine mai restrâns.

De ce contează pentru „azi în Deva”

Pentru cititorii din Deva, aceste teme pot părea îndepărtate, dar ele se traduc în lucruri foarte concrete:

• cât de repede se fac sau nu investiții locale (drumuri, școli, spitale);
• câte resurse mai are statul pentru a sprijini autoritățile locale din Hunedoara;
• ce presiune va exista în următorii ani pe taxe și impozite locale, dacă bugetul central vine „încărcat” de datorii amânate.

Pe termen scurt, cifrele prezentate de Guvern pot crea impresia că situația e sub control. Pe termen mediu și lung însă, deficitul împins în viitor se poate transforma într-o notă de plată mai mare pentru următoarele guverne – și, implicit, pentru contribuabilii din întreaga țară, inclusiv din Deva.

Concluzie

România a încheiat anul 2025 cu un deficit bugetar oficial mai mic decât ținta asumată, dar modul în care este calculat și prezentat acest deficit ridică semne de întrebare.
Diferența dintre „deficit cash” și „deficit real”, dintre investiții „pe hârtie” și lucrări efectiv finalizate va conta tot mai mult în anii care vin – iar efectele se vor vedea în bugetele locale, în investițiile publice și, într-un final, în viața de zi cu zi a oamenilor.