Numirea procurorilor de rang înalt și a șefilor de servicii secrete este descrisă, la nivel național, ca un mecanism esențial de putere, la fel de important ca alegerea președintelui României. Un editorial publicat în 9 februarie 2026 semnalează cum aceste numiri influențează direct funcționarea justiției și a democrației.

Puterea reală: procurorii și serviciile secrete

Autorul articolului susține că, în România, adevărata putere nu stă doar în funcția prezidențială, ci în controlul asupra procurorilor și al șefilor de Servicii. Fără aceste „instrumente”, președintele ar ajunge o figură decorativă, lipsită de influență reală.

Se afirmă că președintele controlează partide, politicieni, adversari politici și chiar zone importante din economie, în special prin intermediul serviciilor secrete și al procurorilor. Importanța acordată acestor structuri este considerată un indicator al calității democrației și al stării reale a statului de drept.

În plan local, pentru cititorii din Deva, această perspectivă sugerează că deciziile luate „la vârf” în materie de justiție pot avea efecte în lanț, până la dosare și anchete care privesc comunitățile locale.

Dosarele „sensibile” și jocul prescripțiilor

Editorialul vorbește despre marile dosare penale, care ar sta „blocate” în funcție de statutul celui cercetat. Sunt invocate explicit numele lui Vlad Voiculescu și Ludovic Orban, despre care se spune că au „servit la președinte” și că, în aceste condiții, dosarele lor ar fi păstrate și amânate, nu trimise în judecată.

Se ridică întrebări și cu privire la finanțatorii campaniei prezidențiale: potrivit textului, procurorii știu cine a contribuit financiar și dacă există legături între sponsorizări, contracte și afaceri, însă aceste informații nu sunt făcute publice. Editorialul nu oferă nume sau sume, ci doar semnalează suspiciuni și legături posibile.

Un alt punct central este problema prescripțiilor. Se afirmă că numeroase dosare penale au ajuns să se închidă prin împlinirea termenelor, iar această situație ar avea la bază „manevre” ale procurorilor. Sunt enumerate, ca tehnici de tergiversare, elemente procedurale precum adrese, evaluări, expertize, declarații, trimiteri greșite, retrimiteri, rătăciri și contestații.

Potrivit articolului, dosarele „cu cântec”, în care „fapta există”, ajung la instanță aproape de termenul de prescripție, iar finalul este adesea același: cauzele se prescriu, iar autorii scapă de răspundere penală.

Retragerea lui Alex Florența și Marius Voineag

Editorialul amintește retragerea lui Alex Florența și a lui Marius Voineag din cursa pentru funcțiile de conducere în parchete. Autorul susține că aceștia nu s-ar fi retras din îndoială față de propriile rezultate, ci după ce ar fi înțeles că nu au nicio șansă reală.

Selecția pentru funcțiile importante din Ministerul Public este descrisă ca fiind bazată nu pe profesionalism sau performanțe, ci pe „grupări” sau „găști” și pe „veresie” – adică pe relații, loialități și apartenențe de culise.

Se afirmă și că lupta pentru controlul asupra Justiției presupune numirea unui procuror general și a unui procuror-șef DNA care să răspundă la comenzile președintelui Nicușor Dan. Ministerul Public este prezentat ca fiind, în practică, sub control prezidențial, nu guvernamental, iar fără procurori „alineați”, președintele nu ar putea aspira decât la o „vacanță continuă”, trimitere ironică la fostul președinte Klaus Iohannis.

„Val userist” și rolul PNL în noua arhitectură de putere

În analiza publicată, se vorbește despre conturarea unui „val userist”, sprijinit de un Partid Național Liberal descris drept „slugarnic”. Se face trimitere la lista candidaților înscriși pentru funcții-cheie, în special la DNA.

Este menționat procurorul Bogdan Pîrlog, caracterizat drept un personaj cu „tinichele juridice” (sancțiuni), care s-a înscris atât pentru postul de procuror general, cât și pentru cel de procuror-șef DIICOT. Totuși, editorialul nu insistă asupra lui, ci se concentrează asupra unui alt tandem.

Tandemul propus pentru DNA: Ioan‑Viorel Cerbu și Mihai Prună

Punctul central al textului îl reprezintă selecția pentru conducerea DNA. Aici, editorialul notează apariția unui tandem considerat a fi mai funcționat și în trecut în cadrul parchetelor:

• Ioan‑Viorel Cerbu – candidat pentru funcția de procuror-șef al DNA
• Mihai Prună – candidat pentru funcția de adjunct al procurorului-șef DNA

Acest duo este descris astfel: un procuror „supus la ordin” în frunte, secondat de Mihai Prună, prezentat drept una dintre „emblemele userismului” din parchete.

Potrivit articolului, Viorel Cerbu este cel care a dispus perchezițiile în cazul profesorului Corneliu Bârsan, pe perioada în care acesta era judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Editorialul susține că acum Cerbu urmărește să fie cel care va „ține umbrela” pentru ceea ce autorul numește „isteriile useriste” asociate lui Mihai Prună și grupării din jurul președintelui Nicușor Dan.

Cazul „Bârsan”: decizia instanței și rolul procurorilor

Pentru a nu fi acuzat de subiectivism, autorul editorialului citează dintr-o hotărâre a unui complet de cinci judecători din 3 mai 2018. Din minuta respectivă, reiese că:

• au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de:
  • Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție
  • inculpații Bîrsan Gabriela Victoria, Ionescu Florian și Corbu Corina Alina
• apelurile vizau sentința penală nr. 1055 din 29 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, în dosarul nr. 2820/1/2014.

Editorialul precizează că dosarul a fost început de Viorel Cerbu și finalizat de procurorul Lucian Papici.

Este citat și un material difuzat de postul Antena 3 TV, în care se amintește că, în urmă cu opt ani, procurorii DNA au descins în locuința judecătoarei de la Înalta Curte și a soțului acesteia, judecător la CEDO, iar instanța a decis ulterior „NEVINOVAT!”. Și acolo se menționează că ancheta a fost deschisă de Viorel Cerbu și finalizată de Lucian Papici, care a semnat rechizitoriul.

„România onestă” și un DNA condus de un procuror cu „greșeli” în carieră

În finalul editorialului, se conturează o imagine critică asupra configurației de putere din jurul președintelui Nicușor Dan. Se vorbește despre o „Românie onestă”, în care:

• Nicușor Dan este președinte
• Vlad Voiculescu este consilier la Cotroceni și ar avea un dosar legat de o presupusă pagubă de un miliard de euro

În acest context, un DNA condus de un procuror care „a mai făcut-o lată” în carieră este prezentat ca o perspectivă „de groază”, dar în același timp „de bun augur” – formulare ironică, sugerând așteptarea unor noi scandaluri sau derapaje.

Miza următoarelor numiri: încercări de schimbare la vârful ICCJ

Textul se încheie cu ideea că nu rămâne decât să fie așteptate:

• deciziile privind numirile în funcțiile de conducere,
• noile „probe, diversiuni, manevre și înscenări”

prin care, susține autorul, ar putea fi declanșată o nouă încercare de înlăturare a LieI Savonea din funcția de președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ).

Ce înseamnă toate acestea pentru cititorii din Deva

Pentru publicul din Deva și județul Hunedoara, editorialul atrage atenția asupra modului în care numirile la vârful Parchetelor și al serviciilor secrete influențează nu doar marile dosare din București, ci și:

• felul în care sunt tratate cauzele penale la nivel național,
• riscul ca unele dosare să fie „lucrate” astfel încât să ajungă la prescripție,
• independența sau, dimpotrivă, subordonarea procurorilor față de factorul politic.

Editorialul nu oferă soluții sau propuneri concrete, dar descrie o arhitectură a puterii în care Justiția este puternic condiționată de grupări politice și de relațiile dintre președinte, procurori și servicii secrete.