O Capodoperă Barocă cu O Istorie Dedicată

Fontana di Trevi, simbol al măreției papale și al creativității artistice, a fost realizată pe parcursul a trei decenii de muncă dedicată. Inaugurarea sa a avut loc pe 22 mai 1762, iar designul a fost rezultat al viziunii a trei sculptori deosebiți, fiind finalizată sub îndrumarea mai multor papi, printre care Clement al XII-lea, Benedict al XIV-lea și Clement al XIII-lea. Cu o înălțime de 26,3 metri și o lățime de 49,15 metri, Fontana di Trevi se evidențiază ca cea mai mare fântână barocă din Roma și una dintre cele mai renumite la nivel mondial.

Rădăcini Antice și Provocări Moderne

Această fântână este situată la intersecția a trei străzi, marcând terminarea apeductului Acqua Vergine, un vechi sistem de aprovizionare cu apă al Romei. Originile sale se întorc în anul 19 î.Hr., când tehnicienii romani, îndrumați de o fecioară, au descoperit o sursă de apă potabilă situată la aproximativ 13 kilometri de oraș. Această poveste este ilustrată pe fațada fântânii actuale. Apeductul, extins pe o lungime de aproximativ 22 de kilometri, a furnizat apă pentru Termalele lui Agrippa și a servit Roma timp de peste patru secole. Chiar și după asediul ostrogot din 537 d.Hr., Acqua Vergine a rămas activ, având parte de reparații documentate în secolele VIII și XII, când sursele au fost extinse către zona denumită „Trebium”. În prezent, Acqua Vergine continuă să aducă apă la Fontana di Trevi, parcurgând un traseu de 10 kilometri, iar, deși lucările de întreținere pot determina lipsa temporară a apei, în general aceasta este disponibilă. Se estimează că absența calciului din apă influențează calitatea sa.

Contribuția lui Bernini și Creația Finală

Construirea fântânii a fost o operă complexă. În 1629, Papa Urban al VIII-lea, nemulțumit de fântâna existentă, l-a angajat pe Gian Lorenzo Bernini pentru a propune îmbunătățiri și a elabora un plan. Deși designul lui Bernini nu a fost pus în aplicare din cauza decesului său, câteva dintre conceptele sale au fost ulterior incorporate în designul final. În 1730, Papa Clement al XII-lea a organizat un concurs arhitectural, o practică frecventă în perioada barocă. Deși Alessandro Galilei a fost declarat câștigător inițial, proiectul a fost ulterior atribuit lui Nicola Salvi datorită nemulțumirii populației romane față de un florentin. Lucrările au început în 1732, iar Salvi a inclus elemente precum o frizerie inestetică din spatele unei vase sculptate cunoscute sub numele de „Asul de Cupe”. Când Salvi a decedat în 1751, fântâna era încă incompletă. Finalizarea sculpturilor a implicat colaborarea cu artiști precum Pietro Bracci, Filippo della Valle, Giovanni Grossi și Andrea Bergondi, în timp ce Giuseppe Pannini, fiul lui Giovanni Paolo Panini, a preluat partea arhitecturală. Fântâna a fost finalizată de Pannini în 1762 și a fost inaugurată oficial de Papa Clement al XIII-lea. Majoritatea structurii este realizată din travertin extras din apropierea Tivoliului.

Restaurări și Provocări Recente

De-a lungul anilor, Fontana di Trevi a beneficiat de diverse lucrări de întreținere și restaurare. În 1988, fântâna a fost renovată pentru a elimina efectele poluării, iar în 1998 s-au realizat reparații și s-au integrat pompe moderne. O restaurare amplă, susținută de Fendi cu suma de 2,2 milioane de euro, a avut loc între iunie 2014 și noiembrie 2015, adăugând peste 100 de lumini LED care accentuează frumusețea fântânii pe timpul nopții.

Pe 21 mai 2023, Fontana di Trevi a fost scena unui protest din partea activiștilor.

De Reținut

Având în vedere popularitatea crescută a Fontana di Trevi, autoritățile din Roma analizează diferite metode de gestionare a fluxului turistic. Printre măsurile considerate se numără implementarea unui sistem de rezervări. După redeschiderea fântânii în decembrie 2024, ca rezultat al unei restaurări de trei luni, au fost stabilite restricții de acces, limitând numărul vizitatorilor la 400 de persoane simultan.