Statistica Cererilor la CEDO

În anul 2023, volumul de cereri aflate pe rolul CEDO a atins cifra de 68.450, iar România s-a situat pe locul patru în clasamentul plângerilor, după Turcia, Rusia și Ucraina. Această statistică face lumină asupra stării actuale a respectării drepturilor omului în țara noastră, dar și asupra percepției românilor despre justiția locală. Marin Voicu, primul judecător român al Curții, a subliniat în lucrarea sa „CEDO – ultima speranță într-o justiție deplină” acest aspect.

O Informație pentru Cetățeni

Am recurs la instanța europeană ca parte a unui demers democratic, fără mize personale. Observ cu o oarecare ironie și resemnare incompetența și rea-credința unora. Scopul sesizării la CEDO a fost să evidențiez că într-un caz particular se regăsesc viciile unei legislații întregi, care afectează numeros cetățeni. Am înaintat cererea în termenul de 6 luni impus de regulamentul CEDO, după ce toate căile legale pe plan intern fuseseră epuizate. Decizia finală a Tribunalului București a fost pronunțată în octombrie 2019, la finalul unui proces inițiat în 2018.

Un Pas Înainte pentru Dreptate

Cererea a fost depusă în ianuarie 2020, iar răspunsul de la CEDO a venit recent, inclusiv cu detalii despre stadiul actual al procedurii. Deși a trecut o jumătate de deceniu, faptul că cererea a fost admisă constituie o realizare semnificativă. Aceasta demonstrează că subiectul a atras atenția CEDO, iar solicitarea a fost considerată suficient de convingătoare pentru a fi acceptată.

Filtrul Rigoros al CEDO

La CEDO, volumul de activitate este colosal, iar criteriile de acceptare a cererilor sunt extrem de stricte. În 2023, din cele 68.450 de cereri pe care le-a avut, au fost rezolvate 38.260, dintre care 82% au fost respinse sau radiate, în vreme ce doar 18% au fost soluționate printr-o hotărâre. Aceasta înseamnă că din cinci cereri, patru sunt respinse, ceea ce accentuează dificultatea obținerii unei soluții concrete.

Cadrul Juridic și Procesul Rutier

Dosarul „Știreanu vs România” are numărul 6378/20. Fragmentul din „Obiectul cauzei” identificat de grefa CEDO arată că reclamantul contestă dreptul său la un proces echitabil, invocând principiul egalității armelor și prezumția de nevinovăție. În particular, el indică imposibilitatea de a contesta efectiv un proces-verbal de contravenție rutieră, lipsit de martori și detalii esențiale.

Această situație reflectă o practică anacronică, conform căreia un proces-verbal întocmit de un agent de circulație se bucură de o prezumție de legalitate. Afirmările ofițerului sunt tratate ca adevărate, punând conducătorii auto într-o poziție precar-ar căutând să contrazică aceste note. Lipsa unei reglementări clare care să susțină prezumțiile amintite se bazează pe cutume transmiste de la un regim la altul.

Consecințele și Provocările

Judecătorii se află într-o situație facilitantă: dacă sancționatul nu prezintă dovezi contrare, decizia este emisă rapid. Prin urmare, cei sancționați se pot afla într-un dezavantaj semnificativ comparativ cu un proces penal adevărat. În acest context, este inacceptabil ca vinovăția să fie stabilită unicamente pe baza constatărilor unui polițist, fără o analiză riguroasă.

Reflectarea Asupra Drepturilor Cetățenilor

Drepturile fundamentale ale cetățeanului trebuie să fie ocrotite, iar nu să depindă de încrederea necondiționată în buna-credință a unui agent de poliție. Într-o societate democratică modernă, nu poate fi permis ca o simplă observație să decidă soarta unei persoane.

De reținut

Admiterea cererii „Știreanu vs România” de către CEDO ilustrează nevoia urgentă de reformare a legislației rutiere românești și evidențiază importanța protejării drepturilor cetățenilor. Această cauză servește drept un apel la responsabilitate și transparență în sistemul juridic, pentru a asigura tuturor accesul la o justiție echitabilă.