Un editorial publicat pe 21 februarie 2026 de Cornel Nistorescu critică felul în care mai multe televiziuni din România au prezentat participarea președintelui Nicușor Dan la o reuniune internațională, transformând un episod scurt într-un „mare succes” politic.

Limbarița de pe micile ecrane

Textul pornește de la o vorbă veche – că omul fără măsură simte nevoia să spună tot ce știe – și o aplică moderatorilor de televiziune. Autorul descrie cum aceștia vorbesc până își epuizează vocabularul, reiau aceleași teme, schimbă doar decorul, ținuta sau câteva detalii de culise, iar restul „noutăților” vin din discuțiile cu familia, vecinii sau din întâmplările de pe drum.

Această vorbărie continuă este prezentată ca o formă de „limbariță” care nu ajunge la nivel de episod medical grav doar pentru că se termină emisiunea. În schimb, spune autorul, telespectatorul este obosit, speriat, derutat și împins într-o stare de pesimism.

Tonul este comparat cu al unei mahalagioaice care strigă la poartă pentru a domina ulița. Acest model este pus în legătură cu atitudinea unor moderatoare de televiziune care preiau rolul de „judecător moral” îndreptat, din platou, împotriva persoanei indicate.

Reacția televiziunilor la momentul cu Donald Trump

Editorialul comentează felul în care Antena 3 TV a relatat episodul în care Nicușor Dan a dat mâna cu Donald Trump în timpul vizitei din Statele Unite. Postul este descris ca adoptând un ton triumfalist, comparând realizarea președintelui cu gestul lui George Simion de a tăia un tort în formă de măr groenlandez decorat în culorile steagului SUA.

În materialele de la televiziune, spune autorul, Nicușor Dan a fost prezentat drept „primul ministru” și protagonistul unui moment istoric pentru România. În realitate, editorialul susține că președintele abia a reușit să se strecoare între două persoane pentru a da mâna cu Trump, după care ar fi fost discret împins în plan secund de un agent de securitate, fără să apuce să-și rostească numele, rămânând izolat.

Autorul notează că Nicușor Dan, dornic să arate că „luptă”, s-a înghesuit pentru a ajunge în fața fostului președinte american, dar scena arată că mai are mult până să fie perceput ca lider al României. Televiziunile, în schimb, au ales să se întrebe „ce au discutat cei doi”, omițând întrebarea „de ce nu a fost băgat în seamă?”.

De la un „hello” la „negocieri pentru țară”

Textul insistă că nu anonimatul sau lipsa de anvergură a lui Nicușor Dan sunt cele mai grave, ci efortul colectiv al unor politicieni și televiziuni „slugarnice” de a umflă un episod minor. Editorialul acuză transformarea unei simple salutări într-o presupusă discuție importantă sau chiar într-o negociere cu „rezultate deosebite” pentru România.

În acest context, mai multe nume de pe scena media sunt menționate critic: Mugur Ciuvică, Cătălina Porumbel, Anca Alexandrescu, Victor Ciutacu, dar și echipe de la Digi TV. Autorul spune că s-a săturat de comentariile simple și cârcotașe, de tonul oțărât sau de „murăturile verbale” din aceste talk-show-uri.

Televiziunile respective sunt descrise ca „canale de partid” unde se revarsă un flux continuu de cuvinte. Acolo, așa-zișii „înțelepți” sunt chemați să ridice la rang de eveniment idei minore, să transforme bâlbele în „cugetări” și să prezinte nimicul ca performanță.

„Gânditorii” de platou și corul de opinenți

Editorialul vorbește și despre formatul repetitiv al emisiunilor politice sau de catastrofe: seara de seară, aceiași comentatori, aceiași invitați de partid, aceiași membri ai publicului din platou. Mulți dintre acești participanți sunt prezentați ca navetiști între bucătăria de acasă și studio, informați de pe telefon și fără un bagaj consistent de lecturi.

Mugur Ciuvică este descris ca un fel de „traducător” pentru publicul foarte larg, prezent în studio chiar și când subiectele merg de la extratereștri la agricultură sau infrastructură, având rolul de a explica orice pentru cei mai puțin familiarizați cu temele.

Autorul observă și alte „coruri de serviciu” care reacționează previzibil: un grup care susține constant intervențiile Ancăi Alexandrescu, altul care îl secondă pe „Pastorul”, alții care îl însoțesc pe Victor Ciutacu pentru a pregăti aparițiile lui Victor Ponta. Comentatorii de la Digi TV sunt prezentați ca tratând inclusiv bâlbâielile drept materiale pline de strategii politice.

Cum a fost prezentată participarea la Board of Peace

Textul se oprește asupra felului în care intervenția de aproximativ două minute a lui Nicușor Dan la prima reuniune a unei organizații internaționale, numită Board of Peace, a fost prezentată în România. Este vorba despre o structură descrisă ca abia înființată sau aflată la început de drum.

În țară, spune autorul, acest moment a fost ridicat la rang de eveniment major pentru România și transformat într-o „mega-participare” a unui președinte „inventat”. În exterior, participarea nu ar fi ieșit în evidență, iar analizată atent, ar părea mai degrabă un eșec. Mesajul editorialului este că imaginea președintelui este mult prea mică pentru dimensiunea și așteptările României.

Televiziunile din țară sunt descrise, metaforic, ca niște voci care strigă panicos, adaptând o expresie populară pentru a sugera panica și exagerarea în jurul vizitei.

De ce contează pentru cititorii din Deva

Pentru un cititor din Deva, editorialul lui Cornel Nistorescu atinge două teme importante:

• felul în care televiziunile naționale construiesc și amplifică artificial „succese politice”, influențând percepția publică inclusiv în județe precum Hunedoara;
• riscul ca episoade modeste din politica externă – cum este întâlnirea foarte scurtă dintre Nicușor Dan și Donald Trump, în cadrul unei reuniuni Board of Peace – să fie prezentate drept realizări istorice, fără ca publicul să mai poată distinge proporțiile reale ale evenimentului.

Textul nu oferă soluții sau recomandări, ci se concentrează pe criticarea modului în care televiziunile și o parte din comentatorii politici tratează acest subiect, de la formulările folosite până la selectarea invitaților obișnuiți ai platourilor.