Un Proces Îndelungat de Domesticire

Profesorul Volker Heyd, coautor al cercetării, subliniază că procesul de domesticire a fost unul gradual, însoțit de numeroase provocări și desfășurat pe parcursul mai multor generații. Deși utilizarea cailor într-un mod sofisticat era deja răspândită, domesticirea completă a fost recunoscută abia în jurul anului 2000 î.Hr. “Diferențele din această cronologie oferă o nouă viziune asupra evoluției umane”, afirmă Heyd. De asemenea, el menționează că impactul cailor asupra evenimentelor istorice semnificative este unul greu de cuantificat, de aceea se consideră că istoria a fost influențată profund de călărie.

În decursul timpului, caii au fost implicați în mari migrări ale popoarelor nomade, cum ar fi hunii, avarii, maghiarii și mongolii. De asemenea, și în conflicte de amploare, inclusiv în cele două războaie mondiale, caii au avut un rol crucial. Au fost parteneri ai conquistadorilor în călătoria lor spre Americi și au constituit un mijloc esențial de transport timp de secole, până la evoluția industrială.

Revoluția Mobilității și Răspândirea Limbilor

Între 3500 și 3000 î.Hr., populațiile nomade au început expansiunea lor pe teritoriul vast al Eurasiatic, aducând cu ele utilizația roților pentru transport. Aceste grupuri, care foloseau, la început, vite pentru a trasa căruțele, au făcut ca mobilitatea să capete o nouă dimensiune: un călăreț putea străbate distanțe mult mai mari comparativ cu o căruță, impactând astfel profund societatea umană.

Cercetătorii sugerează acum că această creștere a mobilității este legată de răspândirea limbilor proto-indo-europene. Calul a constituit un mijloc de transport nu doar pentru oameni, ci și pentru cultura și comunicarea acestora în timp. Profesorul Heyd a afirmat că „caii sunt, pentru mulți oameni, simboluri ale fascinației, companiei și prieteniei, ceea ce face importantă înțelegerea originilor relației dintre oameni și cai.”

Dovezi Arheologice și Cultura Yamnaya

Printre cele mai vechi dovezi ale călăriei, o echipă internațională de arheologi și bioantropologi a descoperit mormântul unui călăreț în Malomirovo, Bulgaria. Aceștia au analizat rămășițele scheletice găsite în movile funerare cunoscute sub numele de kurgane, datând cu aproximativ 4500-5000 de ani. Aceste movile aparțin unei culturi numite Yamnaya, a cărei populație ghida migrările din stepele pontico-caspice spre zonele actuale ale României, Bulgariei, Ungariei și Serbiei.

Yamnayanii erau recunoscuți ca păstori nomazi, iar cercetările sugerează că utilizarea cailor s-a dezvoltat rapid după domesticirea acestora. “Echitația a fost o practică comună în rândul membrilor culturii Yamnaya în perioada 3000-2500 î.Hr.”, adaugă Heyd.

Teritoriul de vest al Mării Negre a fost un spațiu de interacțiune între păstorii nomazi Yamnaya și fermierii sedentari din neoliticul târziu. De asemenea, cercetările ADN-ului au arătat diferențe significative între migranți și comunitățile locale, relevând o mai mare complexitate a interacțiunilor dintre aceste grupuri. Bianca Preda-Bălănică, o altă cercetătoare de la Universitatea din Helsinki, remarcă faptul că acestea încep să ofere o imagine mai detaliată a dinamicii culturală, subliniind că, de exemplu, dovezile precedente de violență fizică sunt foarte limitate.

Informațiile factuale principale provin din comunicările autorităților și relatările presei naționale, inclusiv cotidianulhd.ro. Textul a fost redactat editorial pentru contextualizarea subiectului.

Perspectivă locală

Pentru locuitorii din Deva și din întreaga Transilvanie, unde tradiția ecvestră rămâne activă prin evenimente locale și ferme de cai, aceste descoperiri sunt o reflecție a unei moșteniri durabile. Este fascinant să conștientizăm că strămoșii noștri au fost printre primii care au valorificat potențialul cailor, nu doar în transport, ci și în crearea limbilor pe care le vorbim astăzi. O vizită la Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva oferă o oportunitate unică de a reflecta asupra acestei legături profunde cu animalele nobile.