Mecanismele utilizate pentru evitarea impozitului pe profit

Conform lui Peiu, multinaționalele folosesc diverse strategii pentru a evita impozitarea profitului în România. O metodă frecventă este artificializarea cheltuielilor pentru a reduce profitul declarat, achiziționând bunuri și servicii de la compania-mamă, situată în țara de origine.

Filialele din România pot obține echipamente, software și servicii precum management, consultanță sau drepturi de proprietate intelectuală de la societățile-mamă. O altă practică comună este aceea de contractare a împrumuturilor intra-grup, având o dobândă adesea nejustificată, care contribuie la micșorarea profitului impozabil.

Impactul negativ al IMCA și provocările viitoare

În încercarea de a contracara aceste practici, statul român a instituit IMCA, un impozit de 1% din cifra de afaceri, destinat companiilor cu venituri anuale care depășesc 50 de milioane de euro. Acesta avea rolul de a echivala cu un impozit pe profit de 16% pentru firme cu o marjă de profit de 6%, afectând în special pe acei contribuabili care nu înregistrau o rată a profitului minim.

Însă, potrivit senatorului, această reglementare a creat inegalități, afectând simultan multinaționalele și marile companii românești, ce nu pot repatria profitul. Aceasta a fost însoțită de prejudicii asupra firmelor cu margini de profit reduse care nu atingeau limita de 6%, indiferent de optimizarea fiscală.

Presiunea din partea Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și a altor state a condus la o decizie a guvernului Bolojan de a elimina IMCA începând cu 1 ianuarie 2027. Această mișcare readuce în discuție responsabilitatea ANAF de a monitoriza "prețurile de transfer", sarcină care, potrivit senatorului Peiu, prezintă dificultăți din cauza influențelor externe și limitărilor autorităților fiscale românești.

Proiecte de soluții pentru protejarea bugetului

Peiu propune să se impună măsuri de prevenire a pierderilor bugetare, sugerând interzicerea deductibilității fiscale pentru cheltuielile legate de management, consultanță și drepturi de autor din partea companiei-mamă. El subliniază necesitatea justificării acestor cheltuieli, dând exemplu firme ce achiziționează servicii de management de la entități care deja beneficiază de directori trimiși.

De asemenea, se propune limitarea deductibilității dobânzilor la împrumuturile intra-grup, astfel încât acestea să nu depășească o rată medie a dobânzii din țara de origine, argumentând că împrumuturile intra-grup ar trebui să fie mai avantajoase decât cele locale, de altfel, majoritatea întreprinderilor având tendința de a expune dobânzi disproporționate pentru maximizarea profitului.

Pe scurt, Petrișor Peiu concluzionează că „IMCA trebuie desființat, dar nu din cauza presiunilor externe, ci pentru că afectează societățile românești cu marje scăzute de profit". El insistă că trebuie implementate măsuri alternative adecvate, menționând interdicția pentru deductibilitatea cheltuielilor relevante pentru a proteja bugetul național.

Informațiile factuale principale provin din comunicările autorităților și relatările presei naționale, inclusiv cotidianulhd.ro. Textul a fost redactat editorial pentru contextualizarea subiectului.

Perspectivă locală

În Deva și județul Hunedoara, unde companiile locale întâmpină competiție din partea corporațiilor internaționale, discutarea acestor teme fiscale este esențială. Antreprenorii și comunitățile locale observă adesea discrepanțe în contribuția marilor firme la bugetul local comparativ cu eforturile celor autohtone. O fiscalitate echitabilă este crucială pentru stimularea dezvoltării economice regionale și asigurarea unui sprijin financiar adecvat pentru investiții publice. Este vital ca autoritățile să găsească soluții eficiente care să nu penalizeze firmele românești, dar să prevină în același timp evaziunea fiscală a marilor companii.