Evaluarea Performanței la Nivel Internațional

Conform Comisiei Europene, care efectuează o evaluare a guvernanței prin intermediul Indexului European, România se află pe un modest loc 27. Această poziție slabă este confirmată și de Grupul Băncii Mondiale, ce publică anual indicatori ce cuantifică șase dimensiuni fundamentale ale guvernării. Valorile acordate României, pe o scară de la 0 la 100, sunt sub așteptări: „exprimare relevantă și răspundere” cu 63.63, „stabilitate politică” la 68.61, „efectivitate” cu 59.47, „sistemul de legi și reguli” înregistrează 60.91, „statul de drept” obține 63.35, iar „controlul corupției” ajunge la 48.38. Aceste cifre, cu excepția unor indicatori unde România se situează ocazional înaintea Bulgariei, Ungariei sau Greciei, subliniază problemele confirmate de Indexul European. Singura oportunitate certă de îmbunătățire a clasamentului ar fi, deocamdată, aderarea Republicii Moldova și a Ucrainei la Uniunea Europeană.

O Responsabilitate Comună: Cetățeni și Aleși

Cauzele acestei stări nesatisfăcătoare, susținute prin statistici și resimțite de cetățeni, sunt variate, având atât rădăcini interne, cât și externe. O perspectivă relevantă provine de la filosoful grecesc Protagoras, al cărui aforism „Omul este măsura tuturor lucrurilor, atât a celor existente, cât și a celor inexistente” sugerează că principala cauză ar putea fi de natură umană, implicând marea majoritate a cetățenilor, atât alegători, cât și aleși.

Spectacolul politic actual, marcat de nominalizări de prim-miniștri și formarea guvernelor, pare a fi un joc purtat de aleși. Alegătorii, de pe margine, încearcă să înțeleagă totul fără să poată influența sau anticipa desfășurarea evenimentelor. Coalițiile și alianțele care au preluat puterea în România, aducând împreună ideologii diverse sub același auspiciu al controlului bugetelor, sugerează o nostalgie latentă pentru restaurarea unui partid unic. O diferență semnificativă față de perioada pre-1990 constă în faptul că, de data aceasta, disputele interne se desfășoară public, dar cu aceleași rezultate: o guvernare ineficientă a țării.

Rolul și Funcția Parlamentului

Dat fiind faptul că „Poporul Suveran” depășește numeric capacitatea Palatului Parlamentului, precum și numărul de fotolii din Senat și Camera Deputaților, „definirea și exprimarea voinței politice a cetățenilor” a fost încredințată partidelor politice. Deoarece partidele există prin membrii lor, responsabilitatea pentru atât realizările, cât și insuccesele revine acestor membri. Aceasta se referă în mod special la cei care, în calitate de senatori sau deputați, constituie „organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare”, având obligația de a acționa „în slujba poporului”.

Eficiența oricărei structuri, inclusiv Senatul și Camera Deputaților, depinde de capacitatea de a concepe legi, de a asigura un cadru democratic și de a reprezenta voința alegătorilor. Aceste cerințe sunt influențate de competențele umane ale parlamentarilor: expertiză profesională, experiență politică și integritate. Importanța factorului uman implică faptul că obținerea unei funcționări eficiente este rezultatul a doi factori esențiali: dreptul de vot și dreptul de a fi ales.

Provocările Dreptului la Vot

Dreptul de vot este garantat tuturor cetățenilor care au împlinit 18 ani până în ziua alegerilor, o reglementare considerată esențială pentru democrație. Totuși, din perspectiva "operativă", pot fi făcute anumite critici, chiar dacă acestea sunt deseori ignorate. Credibilitatea numărului de cetățeni cu drept de vot și metodologia de determinare a acestuia generează suspiciuni de manipulare. Subiecte care ar trebui discutate includ efectele dublei cetățenii, obligația de a plăti taxe în România asupra rezultatelor alegerilor, ora închiderii votului, reglementarea votului obligatoriu, votarea doar la domiciliu și sancționarea strictă a ilegalităților procesului electoral.

Un aspect crucial este impactul informațional direct asupra alegătorilor și, implicit, asupra rezultatelor alegerilor. Sursele de informare ale cetățeanului român sunt dominate de câteva posturi de televiziune, ce susțin selectiv anumiți candidați sau partide, adesea fără a respecta obiectivitatea și rigurositatea analitică. Partidele și candidații au înlocuit demult mesajele electorale valoroase cu slogane populiste elaborate de specialiști în „public relations”. Scopul este clar: dacă „un om informat valorează cât doi”, un om dezinformat nu are nicio valoare. Calitatea slabă a comunicării electorale ar trebui să devină un adevărat proiect de țară, centrat pe corectitudinea informării și pe percepția cetățenilor.

Limitări în Dreptul de a fi Ales

Dreptul de a fi ales îl dețin cetățenii români cu drept de vot, de preferință cu domiciliul în țară, care au împlinit minim 23 de ani pentru Camera Deputaților și 33 de ani pentru Senat. Alesii, prin urmare, influențează performanța Parlamentului prin îndeplinirea funcțiilor de reprezentare, legislative și de monitorizare a guvernului și a altor instituții. Distincția între senatori și deputați bazată exclusiv pe criteriul vârstei este, cel puțin, ilogică, dacă nu cumva absurdă. Vârsta, în sine, nu are relevanță dacă anii nu se traduc într-o dezvoltare a unei personalități capabile să își asume responsabilitatea conducerii unei națiuni. Fiecare candidatură ar trebui să evidențieze experiența adecvată și competențele necesare, alături de o cunoaștere profundă a doctrinei și programului partidului pe care îl reprezintă.

Procesul prin care liderii sau grupările de conducere ale partidelor aleg candidații este profund viciat, deoarece principiile performanței educaționale și morale sunt adesea trecute cu vederea. Se preferă un sistem bazat pe relații personale și interese subiective (de rudenie, civile, economice, „recomandări”). Un inventar complet al CV-urilor membrilor Parlamentului, dacă există, rămâne nedocumentat public, dar informațiile sporadice apărute în presă sunt sugestive, îngrijorătoare și prevăd un viitor sumbru pentru cetățeni. Dacă pentru gestionarea unei entități publice sunt cerute un set complex de criterii (precum stipulează OUG 109/2011), cum se poate ca vârsta să fie singura condiție necesară pentru conducerea unui stat? Rar cine ar putea numi o instituție publică mai semnificativă decât România însăși.

Un Apel pentru Reformă

Situația actuală din România ilustrează o guvernare caracterizată de arbitrar, stimulată de o toleranță impusă. Cum s-ar putea aduce o justificare pentru ignorarea evidențelor constituționale în procesul de numire a prim-ministrului, precum și în ce privește încrederea pentru formarea guvernului și negocierea sprijinului parlamentar? În mod asemănător crainicilor medievali care informau cetățenii, posturile de televiziune aduc în prim-plan personalități pe care le consideră responsabile pentru starea actuală a politicii și economiei, fie justificându-le, fie acuzându-le, în funcție de „simpatiile” deja bine cunoscute. În realitate, răspunderea totală revine Parlamentului României, incapabil sau reticent în a crea și a implementa un sistem legislativ eficient și a monitoriza respectarea acestuia.

Care ar fi, deci, soluția pentru un viitor viabil al României? Adaptat din învățările lui Cato cel Bătrân, care spunea „Carthago delenda est”, s-ar putea propune o reformare profundă a Parlamentului în ceea ce privește procesul electoral, criteriile de calitate profesională și morală, eficiența exercitării autorității teoretice, precum și responsabilitatea pentru acțiuni și inacțiuni. În plus, mutarea la alt partid sau obținerea statutului de independent ar trebui să implice pierderea automată a calității de parlamentar!

Indexul european al calității guvernării pentru România se situează la limita inferioară a promovabilității, indicând o tendință de retrogradare. Este puțin probabil ca vreunul dintre liderii politici actuali să impulsioneze o „reformare reală, din temelii” a Parlamentului, deoarece situația curentă le favorizează demersurile.

Concluzie

Parlamentul este, prin urmare, „măsura tuturor lucrurilor, atât a celor care există, cât și a celor care nu există”. Un parlament puternic este o condiție necesară pentru buna funcționare a structurilor politice, sociale și economice în statul de drept. Fără un parlament funcțional, nimic nu poate funcționa!