Primul tren care a oprit în Orăștie: 22 decembrie 1868, o dată istorică pentru orașul nostru

Construirea căilor ferate în Transilvania a marcat o etapă importantă în dezvoltarea economică și industrială a regiunii, legată de valorificarea bogățiilor naturale și integrarea în rețeaua imperiului austro-ungar. În acest context, anul 1868 rămâne un reper esențial pentru Orăștie, orașul unde primul tren a oprit oficial la 22 decembrie.

Contextul construirii liniei ferate în Transilvania

După 1848, autoritățile imperiului habsburgic au planificat o rețea feroviară menită să lege orașele Arad, Alba Iulia, Sibiu și Brașov. În 1854, ministrul vienez al comerțului, Bruk, sublinia că această linie este vitală pentru interesele economice, strategice și comerciale ale imperiului. După dezbateri la Wiena în anii 1864–1865, construcția liniei Arad–Alba Iulia a primit autorizație oficială în august 1866.

Compania „Prima companie feroviară transilvană” (Erste Siebenbürger Eisenbahn), afiliată Asociației Miniere din Brașov, a primit un buget de 35 milioane de forinți și un termen limită pentru finalizarea lucrărilor în mai 1868. Contractul a fost executat de firmele Klein și Sepper, iar traseul a măsurat aproximativ 211 km.

Lucrările și inaugurarea trenei la Orăștie

Construcțiile au început în aprilie 1867, iar până în august 1868 linia a ajuns la Deva. Traseul a fost finalizat până la Alba Iulia în decembrie aceluiași an, iar la 22 decembrie 1868 a trecut primul tren de călători prin Orăștie, moment ce a rămas în istoria locală.

Pe parcursul lucrărilor, au fost instalate peste 640 km de linii telegrafice și 25 de aparate Morse, esențiale pentru gestionarea circulației trenurilor și sincronizarea orei locale a stațiilor. Acest sistem a funcționat până în 1893, când țările din zonă au acceptat unificarea orei oficiale.

Gările construite, inclusiv cea din Orăștie, au urmat un singur model de proiect, adaptat în funcție de intensitatea traficului estimat. Pe lângă clădirea principală, erau prevăzute anexele necesare: magazii, oficiu poștal, cantoane, turnuri de apă, rampe de încărcare și gherete pentru pază.

Primul mecanic care a condus locomotiva la Orăștie, la fel ca și la Deva, a fost Martin Gross.

Evoluția transportului feroviar și importanța ceferiștilor

În 1868, distanța dintre Arad și Alba Iulia era parcursă cu locomotive cu abur în aproape 9 ore. Un secol mai târziu, timpul s-a redus la puțin sub 5 ore, iar conform datelor CFR, în prezent s-ar circula în aproximativ 4 ore cu locomotive electrice, deși realitatea nu confirmă întotdeauna aceste cifre.

Lucrătorii feroviari, sau ceferiștii, au avut o denumire onorifică – „a doua armată a țării” – datorită implicării lor în funcționarea și securitatea transportului. Întreaga infrastructură feroviară locală, inclusiv linia Arad–Alba Iulia, se află în proces de reabilitare, însă proiecte importante precum „Coridorul IV pan-european” de la Rin la Dunăre avansează lent, iar situația șantierelor din zona Simeria indică că mai este mult de lucru înainte de finalizare.

Povestea atelierelor feroviare și disputele locale

Un aspect mai puțin cunoscut este legat de amplasarea atelierelor de reparații. Inițial, era prevăzut ca acestea să fie construite aproape de gara din Orăștie, însă opoziția consiliului local, motivată de temeri privind poluarea generată de locomotivele pe cărbuni, a condus la respingerea proiectului.

Astfel, primul atelier de reparații a fost amplasat lângă satul Simeria, zonă care ulterior s-a dezvoltat datorită influenței feroviare, devenind ceea ce cunoaștem azi ca orașul Simeria. Această decizie a influențat importante schimbări în configurarea rețelei feroviare locale, cu impact asupra dezvoltării și importanței Orăștiei.

Arhivele locale și provocările conservării memoriei

La Serviciul Județean Hunedoara al Arhivelor Naționale, de la Deva, se păstrează documente vechi ce reflectă istoria administrației orăștiene pe aproape trei secole. Din păcate, accesul liber la aceste arhive este limitat, iar lipsa specialiștilor în limbile de circulație istorică îngreunează valorificarea lor completă.

Istoria locală pare uneori să fie reinterpretată sau fragmentată, iar unele documente valoroase, inclusiv fotografii aniversare, nu au fost păstrate. Ar putea fi crescută în viitor importanța digitalizării acestor fonduri pentru protejarea memoriei comunității.

Gara Orăștie astăzi – o imagine de contrast

Deși linia ferată a fost reparată în ultimii ani, gara din Orăștie se confruntă cu o stare precară. Tâmplăria de plastic și parcarea neîngrijită sunt doar câteva dintre probleme, iar accesul persoanelor cu dizabilități în trenuri este inexistent din cauza scărilor nepregătite. Lipsa unor facilități elementare precum toaletele publice, degradarea fostului oficiu poștal, precum și prezența câinilor fără stăpân afectează percepția vizitatorilor și localnicilor.

O amintire personală despre tren și legătura cu viața

În încheiere, o rememorare personală aduce nostalgie și emoție: în anii 1980, trenul a fost mijlocul de transport care i-a oferit autorului șansa să călătorească singur, să crească și să-și dovedească tăria. Acea experiență simbolizează mult mai mult decât un simplu mijloc de călătorie – este un episod reprezentativ pentru legătura umană cu această cale ferată cu o istorie atât de bogată.

Orăștienii și cei interesați de istoria locală merită să cunoască această pagină importantă, care ne arată cum munca și deciziile trecutului modelează prezentul și viitorul orașului. Momentul din 22 decembrie 1868 nu este doar o simplă dată, ci începutul unei povești ce continuă și astăzi.