Cercetătorul istoric dr. Daniel I. Iancu subliniază, în articolul său intitulat „Regulamentul pentru trăsurile publice din Orăștie la 1923”, publicat în revista Historia.ro, că există asemănări izbitoare între „căprașii” de odinioară și taximetriștii de astăzi. Dacă la ora actuală obținerea unui taxi în Orăștie pentru trenurile de noapte este provocatoare, în urmă cu o sută de ani, birjarii erau obligați prin lege să fie prezenți constant la gară.

Reguli stricte pentru confortul călătorilor

Regulamentul din 1923 stipula obligații importante pentru birjari, scopul fiind asigurarea unui climat favorabil pentru călători. Prohibiția de a face reclamă zgomotoasă în preajma gării era una dintre aceste reglementări. Totodată, birjarii erau necesar să cunoască, fără ezitare, mersul trenurilor și adresele tuturor instituțiilor locale. Nerespectarea acestor reguli putea duce la sancțiuni severe, incluzând arestarea sau „excluderea beției”, măsuri drastice pentru acea epocă.

Printre cerințele regulamentului, toți proprietarii de trăsuri publice erau obligați să dispună de autorizații emise de poliție, cu timbru legal. De asemenea, inspecțiile tehnice erau o practică standard, iar „trăsurile, caii și echipamentele” trebuiau verificate periodic de autorități. Condițiile de utilizare exigeau ca trăsurile să fie sigure, curate și plăcute din punct de vedere estetic, iar caii erau obligați să nu prezinte defecte care să afecteze siguranța călătorilor.

Cine putea să devină birjar?

Spre deosebire de astăzi, unde patronii de taxiuri pot fi mult mai puțin controlați, în 1923 erau excluși de la acest lucru indivizii condamnați pentru fapte infamante. Tăblițele cu numerele de identificare erau obligatorii și trebuiau amplasate pe ambele laturi ale locului rezervat birjarului și pe felinare.

Pentru a putea profesa ca birjar, individul trebuia să dețină un permis de liberă practică. De asemenea, proprietarii aveau datoria de a informa poliția, în termen de 24 de ore, despre angajarea oricăror conducători și despre numerele trăsurilor utilizate.

Sancțiuni severe și interdicții stricte

Articolul 13 din regulamentul respectiv continea cerințe stricte pentru conducători: vârsta minimă de 18 ani, lipsa unor afecțiuni grave precum boli contagioase sau epilepsie, absența abilităților fizice defectuoase (de genul surdității sau orbirei) și interzicerea oricăror condamnări anterioare. Lista interdicțiilor era cu adevărat severă, incluzând restricții precum conducerile în stare de ebrietate, fumatul în prezența pasagerilor, și multe altele.

Aceste reglementări, considerate extrem de severe de-a lungul timpului, sunt adesea ignorate în contemporaneitate.

Informațiile factuale principale provin din comunicările autorităților și relatările presei naționale, inclusiv Cotidianul HD. Textul a fost redactat editorial pentru contextualizarea subiectului.

De reținut

Locuitorii din Deva și zonele adiacente, inclusiv Orăștie, își amintesc că, de-a lungul timpului, problemele privind transportul public au fost o realitate persistentă. Mulți navetiști se confruntă și în prezent cu situații dificile, în special în timpul nopții sau în zonele mai puțin circulate, unde disponibilitatea taxiurilor rămâne limitată. Se conturează așa o necesitate de revizuire a normelor și o încurajare pentru utilizarea aplicațiilor de ride-sharing sau introducerea unor reglementări mai stricte pentru dispecerate.