„Politicienii noștri au creat iluzii timp de cinci ani, atât pentru cetățeni, cât și pentru partenerii internaționali. Aceștia s-au angajat în proiecte pe care nu aveau capacitatea sau expertiza de a le pune în practică. Multe minciuni, doar pentru a căpăta recunoaștere internațională,” a declarat Peiu.

Pe fundalul disputelor din coaliția PSD-PNL-UDMR-USR, românii au descoperit, cu surprindere, o problemă majoră: un contract considerabil, evaluat la 9-10 miliarde de dolari, din care mai mult de 7 miliarde ar trebui să fie obținute prin împrumuturi de la investitori americani, prin intermediul unei companii din SUA.

Potrivit afirmatiilor lui Peiu, în cazul în care acest contract va fi dus la îndeplinire, nu se pot oferi garanții referitoare la costurile reale sau la construirea unei noi centrale nucleare la Doicești. Chiar dacă proiectul va fi realizat, acesta ar produce o cantitate de energie similară cu cea generată de o centrală pe gaz, care ar necesita un buget de aproximativ 20 de ori mai mic, sau de o centrală hidro de tip pompaj invers, care ar implica un cost de 10 ori mai redus.

„Dacă nu reușim să respectăm contractul, ne vom confrunta cu un arbitraj internațional, având șanse reduse de câștig și o dispută semnificativă cu Statele Unite, un partener strategic crucial.” Cum s-a ajuns la această situație? Asta s-a întâmplat din cauza populismului, demagogiei și neadevărurilor. Politicienii au ignorat realitatea tehnică, științifică și economică, crezând că, astfel, își vor asigura sprijinul american pentru carierele politice,” a adăugat Peiu.

Problema energetică nucleară a României prezintă o complexitate considerabilă, incluzând atât reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă, cât și mini-reactoarele nucleare modulare (SMR).

1. În ceea ce privește centrala de la Cernavodă, este necesar să subliniem că România utilizează un tip de reactor numit „reactor pe apă grea (CANDU)”, care diferă semnificativ de majoritatea reactoarelor de generația a II-a, care funcționează cu apă normală. Reactoarele CANDU folosite la Cernavodă sunt alimentate cu uraniu natural și au un conținut scăzut de izotop U-235, spre deosebire de reactoarele PWR, care utilizează uraniu îmbogățit.

Eficiența reactoarelor PWR este mai mare, având capacități electrice nete ce variază între 800 și 1.000 MW, comparativ cu cele CANDU, care generează între 600 și 700 MW și necesită alimentare mai frecventă.

Situația este complicată: la nivel global, există 26 de reactoare CANDU, cele mai multe fiind în Canada, iar România dispune doar de două. Ultimul reactor CANDU activ a fost pus în funcțiune în 2007, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la abilitatea de a construi unități noi.

2. Dificultățile asociate mini-reactoarelor modulare includ costurile ridicate și riscurile implicate. Proiectul pe care compania NuScale intenționează să-l implementeze la Doicești este un prototip, un model de tip „First-of-a-Kind” (FOAK), care, de obicei, implică costuri semnificativ superioare celor ale proiectelor standardizate, denumite NOAK.

Problema este și mai gravă, având în vedere că aceste proiecte FOAK sunt finanțate cu dobânzi între 8 și 12% anual, fundamental mai mari decât cele de 3-5% pentru tehnologiile consacrate.

În plus, costurile inițiale pentru reactoarele SMR depășesc cu 2-3 ori pe cele ale reactoarelor mari convenționale.

În privința costului standardizat pentru MWh de energie produs, care include investițiile inițiale, combustibilul și întreținerea, acesta depășește 100 USD/MWh, de două ori mai mult față de centralele nucleare tradiționale.

Astfel, alegerea între construirea centralei de la Doicești sau realizarea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă devine și mai complexă, având în vedere incertitudinile ce vizează implementarea acestor proiecte.

Conform estimărilor, este probabil ca în 2030 să se finalizeze primul mini-reactor la Doicești, în timp ce reactorul 3 de la Cernavodă ar putea fi gata câțiva ani mai târziu.

Un aspect crucial este că România nu dispune de resurse financiare suficiente pentru a susține simultan ambele proiecte, al căror cost total se apropie de 20 de miliarde de dolari.

Situația precară a sectorului energetic românesc este, de asemenea, îngrijorătoare: în 2027, reactorul 1 de la Cernavodă va fi oprit pentru modernizare, iar după 31 august 2026 se vor închide grupurile pe cărbune din Oltenia, fără certitudinea că primul grup de la Mintia va fi finalizat în timp util. Centralele de la Iernut nu sunt terminate, iar lucrările la Turceni și Ișalnița sunt departe de a fi demarate.

România se află într-o situație delicată, însă este esențial să reamintim cine sunt cei responsabili pentru această stare, creată prin populism și demagogie: Ludovic Orban, Florin Cîțu, Nicolae Ciucă, Marcel Ciolacu, Ilie Bolojan, precum și miniștrii Energiei: Virgil Popescu, Sebastian Burduja și Bogdan Ivan.

Vor fi aceștia întrebați vreodată despre cum s-a ajuns la această situație?”, a concluzionat liderul senatorilor AUR.

Aspecte Cheie de Reținut

România se află la o răscruce vitală în sectorul energetic, având nevoie urgentă de o strategie solidă, bazată pe realitate, pentru a evita efectele financiare negative posibile.