Azi în Deva: Ziua Tâlharilor – o tradiție aparte din folclorul românesc

O zi neobișnuită în care hoții și păgubiții se întâlnesc prin rugăciune la biserică

În fiecare an, în mai multe sate din România se păstrează o tradiție mai puțin cunoscută, denumită Ziua Tâlharilor. Este un moment în care celor care au furat le este îngăduit să se roage împreună cu cei păgubiți, sub acoperișul bisericii Sfântului Mina. Acest eveniment este o îmbinare interesantă între credință, superstiție și istorie, o zi cu simbolism aparte care adună comunitățile locale în jurul unei practici ancestrale.

Tradiții și obiceiuri legate de Ziua Tâlharilor

În vremurile trecute, această zi era marcată cu seriozitate și solemnitate. Femeile aduceau în biserică lumânări aprinse, pe care le atașau cu capătul în jos de sfeșnice, exprimând astfel dorința ca lucrurile furate să fie întoarse înapoi. Tinerele fatașe făceau același gest, însă rugăciunile lor erau axate pe întoarcerea dragostei celor iubiți. Curios este că și cei care furau se îndreptau spre Sfântul Mina cu rugăciuni, cerând să nu fie prinși în timpul „muncii” lor și să primească pedepse mai blânde dacă erau prinși.

Această zi reflectă faptul că Sfântul Mina era perceput ca un mediator între lumină și întuneric, între cei nevinovați și cei vinovați, o figură spirituală capabilă să audă rugăciunile tuturor.

Furtișagul simbolic și înțelesurile sale

Pe lângă furturile obișnuite, ziua era legată și de acte simbolice de „furt”. De exemplu, busuiocul luat de la preot era „furat” pentru a fi pus sub perna sau prag, aducând protecție sau noroc. Legăturile de la mort, utilizate în diverse farmece, făceau și ele parte din această practică, iar obiceiul de „furat miresei” avea propria semnificație în dansurile și ceremonii specifice. Florile care ajungeau într-un loc nou trebuiau, conform superstițiilor, să fie „furate” pentru a înflori și a aduce bunăstare.

Această percepție asupra hoției ca pe o boală a sufletului era adânc înrădăcinată: „Tâlharul nu este un om rău, ci unul care poartă o boală care îl împinge să fure”, spun vechile „cărți de leacuri”, iar ochii și mâinile lui nu găsesc liniște până nu primesc ce caută.

Cine a fost Sfântul Mina și ce însemnătate are

Sfântul Mina a trăit între anii 285 și 309 d.Hr., fiind un soldat copt în armata romană. A fost martirizat pentru că a refuzat să renunțe la credința creștină. Descoperirea locului mormântului său, în secolul al V-lea, a fost însoțită de un miracol – un miel bolnav a fost văzut vindecându-se pe acel pământ. De atunci, locul a devenit unul de pelerinaj, mulți bolnavi fiind vindecați, inclusiv fiica împăratului Zenon, scăpată de lepră. Recunoscător, împăratul a ridicat o biserică pentru a adăposti moaștele sfântului.

Astfel, ziua Sfântului Mina rămâne un moment important în calendarul religios, când credincioșii aduc lumânări și se roagă pentru putere, speranță și iertare, uneori chiar și pentru cei care le-au greșit. Pentru cei care nu pot ajunge la biserică, aprinderea unei lumânări acasă în fața icoanei este o practică comună.

O lecție pentru noi astăzi

Ziua Tâlharilor ne amintește că, dincolo de greșelile ori neînțelegerile vieții, oamenii caută întotdeauna o șansă la iertare și speranță. Prin această sărbătoare, tradițiile noastre locale ne deschid o fereastră spre trecut, spre felul în care comunitățile au găsit împăcare între victime și vinovați, căutând ajutorul unei puteri mai mari.

Pentru locuitorii din Deva și împrejurimi, această zi poate fi o ocazie de a privi cu mai multă compasiune și înțelegere trecutul nostru cultural și spiritual, dar și de a onora obiceiurile care ne leagă comunitatea.

Notă explicativă despre copți

Copții sunt creștinii originari din Egipt, descendenți ai vechilor egipteni care au adoptat creștinismul în primele secole după Hristos. Aceștia reprezintă cea mai numeroasă minoritate religioasă din Egipt și una dintre cele mai vechi comunități creștine din Orientul Mijlociu, având propria limbă liturgică — limba coptă.

Sursa de referință: George Bujorean, „Boli, leacuri și plante de leac”.