Un comentariu publicat marți, 28 ianuarie 2026, pe CotidianulHD.ro pune sub lupă modul în care este condusă România sub președintele Nicușor Dan, de la respectul față de cetățeni și simboluri naționale, până la felul în care este tratată Educația și competența în funcțiile publice. Pentru cititorii din Deva și Hunedoara, tema e direct relevantă: deciziile luate la București se simt în taxe, servicii publice, salarii și școli, inclusiv la nivel local.

Critici la adresa președintelui Nicușor Dan

Autorul articolului îl descrie pe președintele României, Nicușor Dan, ca pe un lider fără direcție clară, care, în opt luni de mandat, nu ar fi livrat rezultate concrete, dar ar fi acumulat gafe, ezitări și momente stânjenitoare în spațiul public.

Printre reproșurile punctuale aduse președintelui se numără:

• promovarea Uniunii Salvați România (USR), un partid relativ mic, la rang de actor central pe scena politică;
• susținerea unor persoane fără pregătire solidă în domenii strategice, cu efectul de a compromite domenii întregi;
• impunerea lui Ilie Bolojan într-o poziție cheie, asociată aproape exclusiv cu tăieri bugetare;
• neclaritatea și inconsecvența în chestiuni majore, cum ar fi promisiunile privind TVA-ul sau modul de gestionare a discuțiilor despre un referendum pentru magistrați;
• lipsa unor explicații convingătoare în legătură cu anularea alegerilor;
• imaginea unui președinte tot mai contestat public, măsurată prin huiduieli și fluierături la aparițiile oficiale.

În plus, este criticată și echipa de consilieri a președintelui, descrisă ca fiind formată mai degrabă din tineri oportuniști cu discursuri teoretice și poziționări agresive în plan internațional, decât din specialiști recunoscuți.

Simboluri naționale, fluierături și libertatea de exprimare

Un episod recent care a stârnit discuții este legat de propunerile unor susținători ai președintelui de a proteja imaginea șefului statului la evenimente oficiale, inclusiv prin modificări de protocol, astfel încât să fie limitate fluierăturile sau manifestările de nemulțumire în timpul intonării imnului.

Textul subliniază două idei-cheie:

• respectul pentru imn și simbolurile naționale nu poate fi folosit ca pretext pentru a îngrădi libertatea de exprimare;
• atașamentul față de stat și patriotismul se dovedesc, în primul rând, prin respect față de cetățeni, legi și interesul public, nu doar prin ceremonii.

Pentru cititorii din Deva, dezbaterea nu este una abstractă: la sărbători naționale, vizite oficiale sau manifestări publice, tensiunea dintre protocol și nemulțumirea reală a oamenilor poate fi observată și local, nu doar în Capitală.

Guvernare prin obediență, nu prin competență

Articolul descrie un model de stat în care:

• miniștrii sunt numiți fără legătură profesională cu domeniile pe care le conduc;
• se privilegiază loialitatea politică și obediența, nu expertiza;
• liderii se comportă „ca niște administratori coloniali” în propria țară, adică pun mai mult accentul pe a executa directive decât pe a apăra interesul național.

Această critică generală se reflectă și în percepția publică: o mare parte a cetățenilor ar avea o opinie foarte proastă despre guvern, în timp ce guvernul, la rândul său, ar ignora reacțiile populației.

Pentru Hunedoara și Deva, această lipsă de competență în vârf se traduce în modul în care ajung (sau nu) fonduri în infrastructură, în cum sunt finanțate spitalele (inclusiv SJU Deva) și școlile, sau în felul în care se iau decizii privind taxele locale și investițiile.

Educația tratată ca o cheltuială, nu ca o investiție

Un capitol important al comentariului îl reprezintă modul în care este privită Educația în România actuală. Autorul susține că:

• Educația este redusă, tot mai mult, la „costuri” și „randamente” bugetare;
• școala nu mai este privită ca spațiu de formare civică, intelectuală și morală, ci ca un centru de cost care trebuie ajustat;
• un astfel de sistem nu mai pregătește cetățeni capabili să gândească critic, ci doar forță de muncă adaptabilă și docilă.

Consecințele, arată textul, se văd direct în:

• degradarea competenței în funcțiile publice;
• apariția unor miniștri și decidenți fără viziune;
• o societate care își pierde treptat capacitatea de a sancționa impostura și minciuna.

Pentru Deva, unde discuțiile despre starea școlilor, rezultatele elevilor și plecarea tinerilor la studii în alte orașe sau în străinătate sunt teme permanente, acest tip de politică educațională are efecte pe termen lung, de la migrația forței de muncă până la capacitatea orașului de a se dezvolta.

Întrebări despre democrație și responsabilitate

În final, articolul ridică o serie de întrebări cu privire la calitatea democrației în România de azi, printre care:

• transparența cheltuirii banilor publici;
• practica guvernării prin ordonanțe de urgență și asumări de răspundere;
• lipsa consultării populației în privința împrumuturilor externe;
• tăierile de bugete la Educație și Sănătate, justificate prin necesitatea sprijinirii Ucrainei;
• modul în care a fost gestionată anularea alegerilor și cât de solide sunt argumentele democratice din spatele acestei decizii.

Aceste teme nu sunt doar „naționale”: pentru un contribuabil din Deva, întrebarea esențială este cum se reflectă toate acestea în facturi, servicii publice, siguranța locurilor de muncă și calitatea vieții.

Datele, mai tari decât discursul

Textul îl menționează pe economistul și politicianul Petrișor Peiu, care publică frecvent statistici legate de:

• gradul de îndatorare al românilor;
• inflație;
• taxe și impozite.

Autorul subliniază că astfel de date descriu o realitate concretă, diferită de discursul oficial. Potrivit acestei abordări, cifrele:

• arată presiunea crescândă asupra gospodăriilor;
• indică scăderea puterii de cumpărare;
• relevă faptul că nota de plată a eșecurilor guvernării este transferată către cetățeni.

În Deva, locuitorii simt aceste realități în mod direct: de la ratele bancare și prețurile din magazine, până la taxele locale și costurile utilităților.

Concluzie: un sistem care administrează declinul

Mesajul de fond al articolului este că România nu se confruntă doar cu o problemă de imagine, ci cu o criză profundă de competență, responsabilitate și sinceritate publică. Un președinte perceput ca lipsit de direcție, un guvern surd la nemulțumirea cetățenilor, o Educație redusă la calcule contabile și o clasă politică protejată de propriul discurs alcătuiesc imaginea unei democrații mai mult formale decât reale.

Pentru „azi în Deva”, relevanța este clară: felul în care este condus statul se vede în fiecare comunitate – în școli, spitale, drumuri, taxe și în încrederea oamenilor că lucrurile pot fi îndreptate. Iar atunci când statul cere tăcere, dar oferă declin, reacțiile publicului – de la vot până la fluierătură – pot deveni unul dintre puținele instrumente prin care cetățenii mai pot semnala că ceva nu funcționează.