O postare a judecătoarei Adriana Stoicescu, făcută pe Facebook și adresată premierului Ilie Bolojan și clasei politice, a stârnit numeroase reacții în spațiul public. Magistrata descrie, într-un ton extrem de critic, starea socio‑politică a României și felul în care, în opinia ei, este tratată educația și cultura.

Cine este autoarea mesajului și cui i se adresează

Judecătoarea Adriana Stoicescu a publicat mesajul pe pagina sa de Facebook. Textul este formulat ca un apel direct către prim-ministrul Ilie Bolojan și către politicieni.

Ea afirmă, între altele, că:

• statul „nu mai există”;
• democrația a ajuns „o poveste de adormit copii”;
• politicul ar fi „infestat” cu „virusul ipocriziei, minciunii, hoției” tot ce mai funcționa în societate.

Mesajul a fost preluat de publicația CotidianulHD.ro în 10 februarie 2026, la ora 17:29, la secțiunea „Actualitate / De miru’ lumii”.

Atac la adresa politicilor față de educație și cultură

În textul postării, judecătoarea folosește un registru polemic, cu trimiteri explicite la educație, cultură și instituțiile de învățământ:

• se adresează premierului cerându‑i, în mod ironic, „să închidă bibliotecile, muzeele și toate școlile”;
• le transmite politicienilor să „nu ezite” și „să dea foc cărților”, susținând că acestea le sunt urâte și inutile „acum când sunt sus, la butoane”;
• folosește imagini șocante precum ideea de a transforma teatrele în „bordeluri” și bisericile în „birturi”;
• spune că „nu avem nevoie de educație” și „nici de școală”.

Tot în registru metaforic, magistrata notează că oamenii de cultură ar putea fi trimiși „în exil”, bibliotecarii la „cules căpșuni”, iar actorii „să spele vase la McDonald’s”.

„Au nevoie de un popor prost. Pur și simplu nu mai avem nicio șansă”

În continuarea mesajului, Stoicescu susține că trăim „într-o lume distopică”, unde „înfricoșătoare este doar normalitatea” și că „au reușit să ne transforme în niște zombi, decerebrați”.

Ea descrie, în aceeași cheie critică, o societate:

• alcătuită din „consumatori de carne de plastic” și „băutori de otravă colorată și dulce”;
• captiva „show‑urilor televizate” cu „urangutani care se ceartă”, urmărite de spectatori ce ar scoate doar „sunete guturale”;
• atrasă de spectacole pe care ea le evocă prin imagini precum „urinatul pe scenă” sau „împreunarea pe sunetele Traviatei”, toate „în numele progresului” și al „rupperii de trecut”.

Judecătoarea afirmă explicit că:

• „Au nevoie de un popor prost”;
• „Pur și simplu nu mai avem nicio șansă”.

Un tablou sumbru al statului și al societății

Textul revine apoi la o critică generală a statului și a vieții publice:

• repetă ideea că statul „nu mai există”;
• susține că democrația este „o poveste de adormit copii”;
• notează că „totul se vinde și se cumpără”;
• vorbește despre „foamea de putere și bani” ca despre „noua religie” a unei „mulțimi îndobitocite de incultură și lipsă de educație”.

În mesaj se mai spune că:

• „în jurul nostru totul arde, dar noi întoarcem capetele în altă parte”;
• „ei se pregătesc să arunce ultima lopată de pământ peste o Țară, o Istorie, un Popor”.

Postarea se încheie cu formulări care sugerează o degradare accelerată a situației:

• „Se face din ce în ce mai târziu în țara în care m-am născut…”;
• „Se lasă întunericul…”.

Cum se vede de la Deva

Pentru cititorii din Deva și județul Hunedoara, mesajul judecătoarei Adriana Stoicescu vine pe fondul unui climat național dominat de dezbateri privind justiția, educația, cultura și relația dintre cetățeni și stat. Textul ei nu propune soluții concrete și nu anunță acțiuni, ci reprezintă, așa cum reiese din conținut, o radiografie extrem de critică și pesimistă a situației din România, exprimată printr-un limbaj metaforic și vehement.