Interesul său pentru arheologie a fost stimulat de tatăl său, József Torma, un trezorier și delegat în Parlament, pasionat de vestigiile romane. Această influență a fost crucială în formarea pasiunii Zsófiei pentru fosile și artefacte, care a fost ulterior alimentată de descoperirile personale.

Etapele carierei și descoperirile de la Turdaș

După moartea tatălui său, în 1864, Zsófia s-a mutat cu sora sa, Lujza, la Deva, unde a început să exploreze împrejurimile, colectând artefacte și fosile. Această activitate a dus la integrarea sa în comunitatea științifică. Momentul cheie a fost întâlnirea cu Flóris Rómer în 1867, care a sprijinit-o să participe la Congresul Internațional de Antropologie și Arheologie Preistorică de la Budapesta din 1876.

Anul 1874 a marcat descoperirea vestigiilor de la Tordos (Turdaș) pe baza informațiilor de la András Vén. Acest sit fusese menționat anterior, dar fără cercetări corespunzătoare. Zsófia și-a început sistematic cercetările, adunând artefacte dispuse de apele Mureșului și recuperate de localnici, ajungând la concluzia că acest material aparținea unei culturi preistorice, cel mai probabil neolitice.

Obstacole și recunoaștere internațională

Săpăturile efectuate de Zsófia au atras atenția altor arheologi, inclusiv pe profesorul Károly Herepay. Totuși, ea s-a confruntat cu diverse dificultăți, inclusiv revendicări din partea Colegiului din Aiud pentru drepturi exclusive asupra sitului și cerințe financiare din partea localnicilor. Aceste provocări nu au împiedicat-o, Zsófia continuând să adune obiecte și să promoveze importanța sitului Turdaș.

Descoperirile sale au inclus vase ceramice decorate, unelte din piatră și chiar un mormânt feminin. La Congresul de la Budapesta, o parte din colecția sa a fost expusă, confirmându-i contribuția semnificativă. Articolele Zsófiei au fost publicate inițial în franceză și ulterior în maghiară, tratând așezările neolitice din județul Hunedoara. Participarea sa la congres i-a permis să se conecteze cu cercetători din toată Europa, facilitând expunerea artefactelor din Turdaș în muzee de prestigiu din orașe precum Viena și Berlin.

În 1880, Zsófia Torma a fost prezentă la o reuniune a Asociației Germane de Antropologie, Etnografie și Știință Preistorică de la Berlin, unde a căutat să obțină interpretări pentru semnele ceramice descoperite. Heinrich Schliemann, celebru pentru cercetările de la Troia, a manifestat interes pentru aceste artefacte, ceea ce a dus la o colaborare fructuoasă între cei doi și la menționarea artefactelor Tormei în lucrarea sa „Ilios”. Zsófia a susținut că locuitorii vechi ai Transilvaniei aveau origini tracice, având în vedere simbolurile întâlnite.

Informațiile factuale principale provin din comunicările autorităților și relatările presei naționale.

De reținut

Activitatea Zsófiei Torma în zona Devei și Turdaș a avut un impact profund asupra înțelegerii arheologiei preistorice locale, contribuind astfel la conservarea patrimoniului arheologic al județului Hunedoara. Găsirea artefactelor sale continuă să fie importantă pentru studiile neoliticului din Transilvania.